- măestru
- măéstru (-eástră), adj. – 1. (înv.) Înţelept, cult, învăţat. – 2. Încîntat, vrăjit, uimitor. – var. măiestru. lat. magĭster (Puşcariu 1016; Candrea-Dens., 1043; REW 5229; Tiktin), poate prin intermediul unei forme vulgare *maistrum (Candrea, Éléments, 35; Candrea; cf. it., sp. maestro, port., v .fr. maestre, fr. maître, port. mestre). Istoria cuvîntului nu este clară. E dublet al lui maestru, s.m., din it. maestro; al lui maistor (var. maistur), s.m. (meseriaş, meşteşugar), din ngr. μαῖστορας, cf. sb., bg. majstor (megl. majstur), mr. ma(i)stur; al lui meşter şi al lui magistru, s.m. (profesor), din lat. magister. Der. măiastră, s.f. (zînă); siastră, s.f. (zînă) a cărei der. nu este clară (după Drăganu, Dacor., IV, 1080, din lat. sagus, cf. împotrivă REW 5229); măestreţ, adj. (înv., viclean, şiret, prefăcut); măestri, vb. (a executa artistic); măestrie, s.f. (înv., înţelepciune, ştiinţă; artă, tehnică; iscusinţă; maşină, mecanism, invenţie); nemăestrit, adj. (natural); magistral,, adj., din fr.Trimis de blaurb, 16.03.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.