Dicționar Român. 2013.
mârâială — MÂRÂIÁLĂ, mârâieli, s.f. Mârâit. [pr.: râ ia ] – Mârâi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂRÂIÁLĂ s. v. mârâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mârâiálă s. f., g. d … Dicționar Român
mârâitură — MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s.f. Mârâit. [pr.: râ i ] – Mârâi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂRÂITÚRĂ s. v. mârâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime mârâitúră s. f. (sil. râ i ), g. d … Dicționar Român
marrer (se) — ⇒MARRER (SE), verbe pronom. Pop. et fam. S amuser beaucoup, rire sans retenue. Synon. se bidonner, se gondoler. À la fin, on pouvait plus se retenir tellement qu on se marrait. On en éclatait par le nez (CÉLINE, Mort à crédit, 1936, p.128).… … Encyclopédie Universelle
hârâitură — HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s.f. 1. Hârâială; vorbire răguşită, însoţită de o respiraţie greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [pr.: râ i ] – Hârâi + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hârâitúră s. f. (sil. râ i ), g. d. art.… … Dicționar Român
hâră — HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mârâitor — MÂRÂITÓR, OÁRE, mârâitori, oare, adj. (Rar) Care mârâie. [pr.: râ i ] – Mârâi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mârâitór adj. m. (sil. râ i ), pl. mârâitóri; f. sg … Dicționar Român
