mârâitură

mârâitură
MÂRÂITÚRĂ, mârâituri, s.f. Mârâit. [pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MÂRÂITÚRĂ s. v. mârâit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. mârâitúrii; pl. mârâitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • mârâit — MÂRÂÍT s.n. Faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii aţâţaţi, nemulţumiţi; mârâială, mârâitură. – v. mârâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂRÂÍT s. mârâială, mârâitură, (reg.) hâră. (mârâit de… …   Dicționar Român

  • hâră — HÂRĂ, hâre, s.f. (reg.) Ceartă, neînţelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ♢ loc. adv. De a hâra = cu spirit de contradicţie, cu dorinţa de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”