mânecar

mânecar
MÂNECÁR, mânecare, s.n. 1. Haină ţărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniţă sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MÂNECÁR s. 1. (la pl.) mânecuţe (pl.). (mânecare pentru funcţionari.) 2. (bis.) mânecuţă, rucaviţă, (înv.) naracliţă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MÂNECÁR s. v. manşon.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mânecár s. n., pl. mânecáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÂNECÁR mânecare n. Haină scurtă (de stofă, de blană sau de pânză), cu sau fără mâneci, purtată de ţărani. /mânecă + suf. mânecarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ciupag — CIUPÁG s. v. scurteicuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau… …   Dicționar Român

  • habadir — habadír, habadíre, s.n. (reg.) 1. val de pânză întins la soare; sul, trâmbă. 2. mânecar scurt de pânză, căputaş de pânză albă. Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • manşon — MANŞÓN, manşoane, s.n. 1. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecţionat din blană sau din stofă vătuită şi folosit pentru a apăra mâinile de frig. 2. Piesă în formă de inel sau de ţeavă scurtă,… …   Dicționar Român

  • mânecuţă — MÂNECÚŢĂ, mânecuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manşete (detaşabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [var.: (reg.) mânicúţă s.f.] – Mânecă + suf. uţă. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • naracliţă — NARÁCLIŢĂ s. v. mânecar, mânecuţă, rucaviţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  narácliţă, narácliţe, s.f. (înv.; mai ales la pl.) obiecte bisericeşti; rucaviţe (care se îmbracă pe braţ). Trimis de blaurb, 19.07.2006. Sursa: DAR … …   Dicționar Român

  • rucaviţă — RUCÁVIŢĂ s. (bis.) mânecar, mânecuţă, (înv.) naracliţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  rucáviţă ( ţe), s.f. – Mînecuţă la costumul preoţesc. – Mr. racaviţă manşetă . sl. rąkavica mănuşă (Cihac, II, 320), din rąka mînă , cf.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”