- mânecar
- MÂNECÁR, mânecare, s.n. 1. Haină ţărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniţă sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MÂNECÁR s. 1. (la pl.) mânecuţe (pl.). (mânecare pentru funcţionari.) 2. (bis.) mânecuţă, rucaviţă, (înv.) naracliţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMÂNECÁR s. v. manşon.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemânecár s. n., pl. mânecáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÂNECÁR mânecare n. Haină scurtă (de stofă, de blană sau de pânză), cu sau fără mâneci, purtată de ţărani. /mânecă + suf. mânecararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.