mânecuţă

mânecuţă: MÂNECÚŢĂ, mânecuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui mânecă (1). 2. (La pl.) Un fel de manşete (detaşabile) lungi până la cot, care se poartă peste mâneci, pentru a le proteja. [var.: (reg.) mânicúţă s.f.] – Mânecă + suf. -uţă.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MÂNECÚŢĂ s. 1. (la pl.) mânecare (pl.). (mânecuţă purtate de funcţionari.) 2. (bis.) mânecar, rucaviţă, (înv.) naracliţă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

mânecúţă s. f., g.-d. art. mânecúţei; pl. mânecúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MÂNECÚŢ//Ă mânecuţăe f. (diminutiv de la mânecă) la pl. Manşete (detaşabile) lungi până la cot care se poartă peste mâneci în scop protector. /mânecă + suf. mânecuţăuţă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

mânecar — MÂNECÁR, mânecare, s.n. 1. Haină ţărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniţă sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
mânicuţă — MÂNICÚŢĂ s.f. v. mânecuţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
naracliţă — NARÁCLIŢĂ s. v. mânecar, mânecuţă, rucaviţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime narácliţă, narácliţe, s.f. (înv.; mai ales la pl.) obiecte bisericeşti; rucaviţe (care se îmbracă pe braţ). Trimis de blaurb, 19.07.2006. Sursa: DAR … … Dicționar Român
rucaviţă — RUCÁVIŢĂ s. (bis.) mânecar, mânecuţă, (înv.) naracliţă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime rucáviţă ( ţe), s.f. – Mînecuţă la costumul preoţesc. – Mr. racaviţă manşetă . sl. rąkavica mănuşă (Cihac, II, 320), din rąka mînă , cf.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias