mobilă — MÓBILĂ, mobile, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect (cu destinaţie practică precisă) care serveşte la amenajarea unei locuinţe, a unei instituţii etc. şi care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) Mobilier. – Din fr … Dicționar Român
móbilã — s. f., g. d. art. móbilei; pl. móbile … Romanian orthography
Batalla de Mobila — Saltar a navegación, búsqueda Batalla de Mobila Parte de la Reconquista de Florida … Wikipedia Español
remobila — REMOBILÁ, remobilez, vb. I. tranz. A mobila din nou, a schimba mobila. – Re1 + mobila. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 remobilá vb., ind. prez. 1 sg. remobiléz, 3 sg. şi pl. remob … Dicționar Român
culisă — CULÍSĂ, culise, s.f. 1. Spaţiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă. 2. fig. (La pl.; peior.) Dedesubturile unor acţiuni sau ale unei stări de fapt; maşinaţie, înscenare, intrigă. ♢ loc. adv. În culise = în ascuns … Dicționar Român
masă — MÁSĂ1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢… … Dicționar Român
barieră — BARIÉRĂ, bariere, s.f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o şosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o şosea cu o linie ferată. ♦ fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ♢… … Dicționar Român
mobilare — MOBILÁRE, mobilări, s.f. Acţiunea de a mobila şi rezultatul ei; fel de a mobila. – v. mobila. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mobiláre s. f., g. d. art. mobilării; pl. mobilări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
pat — PAT1, paturi, s.n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu aşternutul respectiv; aşternut, culcuş: crivat. ♢ expr. A face patul = a) a pune aşternutul pe pat pentru… … Dicționar Român
articulaţie — ARTICULÁŢIE, articulaţii, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri… … Dicționar Român
