- mobil
- MOBÍL, -Ă, mobili, -e, adj., s.n. 1. adj. Care se mişcă, se deplasează sau care poate fi mişcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. s.n. Corp în mişcare. 3. adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care îşi schimbă uşor expresia; care este mereu în mişcare. 4. s.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [pl. şi: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.Trimis de valeriu, 11.12.2008. Sursa: DEX '98Mobil ≠ fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbătorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMOBÍL adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemobíl2 (jur. şi móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíleTrimis de siveco, 27.11.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmobíl1 s. n., pl. mobíle/mobíluriTrimis de siveco, 24.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMOBÍL1 mobilă (mobili, mobile) 1) Care se mişcă sau care poate fi mişcat; mişcător. Bunuri mobile. Trupe mobile. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre faţă) Care îşi schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mişcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMOBÍL2 mobile n. 1) Factor ce determină desfăşurarea unei acţiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mişcare. /<fr. mobile, lat. mobilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMOBÍL, -Ă adj. 1. Care se mişcă sau se poate mişca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre faţa omului) Care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) care este în continuă mişcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moţiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acţiuni; motiv. // (Şi în forma mobili-, mobilo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia "care nu este fix", "mobil", "mişcător". [cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].Trimis de LauraGellner, 14.06.2005. Sursa: DNMOBÍL1, -Ă I. adj. 1. care se mişcă sau se poate mişca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre faţa omului) care îşi schimbă uşor expresia; (despre ochi) în continuă mişcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moţiune2. II. s. n. 1. corp în mişcare. 2. cauză determinată a unei acţiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNMOBIL2(O)-, -MOBÍL elem. "mobil, mişcător". (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.