- mititel
- MITITÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mititei, -ele, adj., s.m. 1. adj. Diminutiv al lui mic; micuţ. ♢ expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în faţa cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinţă tânără, naivă. 2. s.m. Cârnăcior făcut din carne tocată, amestecată cu diverse condimente, care se mănâncă fript la grătar; mic. 3. s.m. (pop.; art.) Unul dintre numele dracului. – Din mic.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MITITÉL adj., s. 1. adj. micuţ, (pop.) micşor, micşorel, micutel, micuţel, (reg.) michiţ, mititioc. (Un copil mititel.) 2. s. mic. (A mâncat doi mititel cu pâine.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMITITÉLUL s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemititél adj. m., pl. mititéi; f. sg. mititícă/mititeá, pl. mititéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmititél s. m., pl. mititéiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMITITÉ//L mititeli m. Preparat culinar de forma unui cârnăcior, făcut din carne tocată, cu adaos de condimente şi prăjit la grătar. /Din micTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.