micşora — MICŞORÁ, micşorez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face (mai) mic (ca dimensiune, volum, durată, intensitate etc.); a (se) diminua, a (se) mici. ♦ tranz. (mat.) A da unui număr o valoare mai mică decât o are. 2. tranz. A reduce, a scădea preţul … Dicționar Român
micuţ — MICÚŢ, Ă, micuţi, e, adj., s.m. 1. adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micşor. 2. s.n. (reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă şi se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. uţ. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
micşorel — MICŞORÉL, EÁ, ÍCĂ, micşorei, ele adj. (pop.) Diminutiv al lui micşor. – Micşor + suf. el. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MICŞORÉL adj. v. micuţ, mititel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime micşorél … Dicționar Român
micşorime — MICŞORÍME, s.f. (înv.) Micime. – Micşor + suf. ime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MICŞORÍME s. v. micime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime micşoríme s. f., g. d. art … Dicționar Român
mic — MIC, Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare.… … Dicționar Român
micuşor — MICUŞÓR, OÁRĂ adj. v. micşor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
mititel — MITITÉL, EÁ, ÍCĂ, mititei, ele, adj., s.m. 1. adj. Diminutiv al lui mic; micuţ. ♢ expr. De mititel = de mic copil; de tânăr. A se face mititel = a se strânge (pentru a nu fi văzut); p. ext. a lua o atitudine modestă, umilă (în faţa cuiva). ♦… … Dicționar Român
scurticel — SCURTICÉL, EÁ, ÍCĂ, scurticei, ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuţ. – Scurt + suf. icel, icea, icică. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCURTICÉL adj. 1. scundicel, scurtuţ. (Un om scurticel.) 2. micuţ, (pop.) micşor, (înv.… … Dicționar Român