- mititeluţ
- MITITELÚŢ, -Ă, mititeluţi, -te, adj. Diminutiv al lui mititel. – Mititel + suf. -uţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98mititelúţ adj. m., pl. mititelúţi; f. sg. mititelúţă, pl. mititelúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.