Dicționar Român. 2013.
miruire — MIRUÍRE, miruiri, s.f. Acţiunea de a mirui1 şi rezultatul ei. [pr.: ru i ] – v. mirui1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MIRUÍRE s. 1. miruit, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (miruire unui domn, unui episcop.) 2. (bis.)… … Dicționar Român
maslu — MÁSLU, masluri, s.n. Slujbă religioasă creştină care se oficiază pentru un om grav bolnav sau la anumite sărbători bisericeşti şi la care se face ungerea cu mir; slujbă bisericească de sfinţire a untdelemnului pentru mir, oficiată în miercurea… … Dicționar Român
mire — MÍRE, miri, s.m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – cf. alb. m i r ë bun . Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mirui — MIRUÍ1, miruiesc, vb. IV. tranz. 1. A unge pe credincioşi cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinţi în funcţie un domnitor, un cleric etc., ungându i fruntea cu mir2. ♦ p. gener. (fam.) A numi într o funcţie (importantă). 3. fig. (fam.) A lovi pe… … Dicționar Român
pomăzanie — POMĂZÁNIE s. v. miruire, miruit, ungere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pomăzuire — POMĂZUÍRE s. v. miruire, miruit, ungere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pomăzuit — POMĂZUÍT, Ă, pomăzuíţi, te, adj. (înv.) 1. (Despre domni, mitropoliţi, episcopi) Uns, miruit, învestit (cu o demnitate). 2. (Rar) Uns cu pomadă; pomădat. Ochii ei sticleau şi era pieptănată şi pomăzuită, de i sta părul lins. ISPIRESCU, U. 21.… … Dicționar Român
