minuna

minuna
MINUNÁ, minunez, vb. I. refl. şi tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ refl. A-şi manifesta mirarea, admiraţia, surpriza; a se mira mult. – Din minune.
Trimis de bogdang, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

MINUNÁ vb. 1. a se cruci, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. şi Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se minuna de ce aude.) 2. v. uimi. 3. v. extazia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

minuná vb., ind. prez. 1 sg. minunéz, 3 sg. şi pl. minuneáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MINUN//Á minunaéz tranz. A impresiona prin ceva neprevăzut; a surprinde; a uimi; a mira. minuna lumea. /Din minune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE MINUN//Á mă minunaéz intranz. A fi cuprins de admiraţie; a rămâne profund impresionat; a se uimi; a se mira. /Din minune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • minunat — MINUNÁT, Ă, minunaţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care iese din comun (prin aspect, însuşiri etc.); p. ext. care uimeşte prin frumuseţe; încântător, splendid. ♦ Foarte bun, excepţional. 2. (În basme) Care face minuni, care este înzestrat cu… …   Dicționar Român

  • mira — MIRÁ2, mirez, vb. I. refl. (Franţuzism înv.) A se privi în sau ca într o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  MIRÁ1, mir, vb. I. 1. refl. şi tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde …   Dicționar Român

  • ciudi — CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. refl. 1. (reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (înv.) A se mira, a se minuna 3. (înv.) A se frământa (sufleteşte), a se zbuciuma; a fi neliniştit. – Din sl. çuditi sen. Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • uimi — UIMÍ, uimesc, vb. IV. tranz. A stârni, a provoca o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie; a impresiona puternic, a surprinde, a ului. ♦ (înv.) A tulbura, a zăpăci, a buimăci. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 05.06.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… …   Dicționar Român

  • cruci — CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. refl. A se mira foarte tare de un lucru neobişnuit; a se minuna (şi a şi face semnul crucii); a se încruci. 2. tranz. (Rar) A aşeza în formă de cruce; a încrucişa. – Din cruce. Trimis de gudovan, 13.09.2007. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • minunare — MINUNÁRE, minunări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – v. minuna. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MINUNÁRE s. v. uimire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  minunáre s. f., g. d. art. minunării; …   Dicționar Român

  • ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… …   Dicționar Român

  • divi — DIVÍ vb. v. cruci, minuna, mira, nedumeri, uimi, ului. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • extazia — EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. tranz. şi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [pr.: zi a] – Din fr. (s )extasier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se extazia în faţa splendorilor naturii …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”