- ciudi
- CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. refl. 1. (reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (înv.) A se mira, a se minuna 3. (înv.) A se frământa (sufleteşte), a se zbuciuma; a fi neliniştit. – Din sl. çuditi sen.Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX '98CIUDÍ vb. v. agasa, cruci, enerva, indispune, irita, înciuda, minuna, mira, necăji, nedumeri, plictisi, sâcâi, supăra, uimi, ului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeciudí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ciudésc, imperf. 3 sg. ciudeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciudeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE CIUD//Í mă ciudiésc intranz. 1) pop. A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2) înv. A fi cuprins de nelinişte; a intra în griji; a se îngrijora; a se nelinişti; a se frământa; a se agita. 3) înv. A fi cuprins de mirare (sau de admiraţie); a rămâne mirat; a se mira; a se minuna; a se uimi. /<sl. ţiuditienTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.