Inciudà — inchiodare, arrestare di colpo … Mini Vocabolario milanese italiano
ciudi — CIUDÍ, ciudesc, vb. IV. refl. 1. (reg.) A fi cuprins de ciudă; a se înciuda. 2. (înv.) A se mira, a se minuna 3. (înv.) A se frământa (sufleteşte), a se zbuciuma; a fi neliniştit. – Din sl. çuditi sen. Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
înciudare — ÎNCIUDÁRE, înciudări, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) înciuda şi rezultatul ei; ciudă. – v. înciuda. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCIUDÁRE s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… … Dicționar Român
supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); … Dicționar Român
înciudat — ÎNCIUDÁT, Ă, înciudaţi, te, adj. Plin de ciudă; ciudos. – v. înciuda. Trimis de valeriu, 24.02.2009. Sursa: DEX 98 ÎNCIUDÁT adj. necăjit, supărat. (Om înciudat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
