minunare

minunare
MINUNÁRE, minunări, s.f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – v. minuna.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MINUNÁRE s. v. uimire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

minunáre s. f., g.-d. art. minunării; pl. minunări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • minune — MINÚNE, minuni, s.f. 1. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale. ♢ loc. adv. Ca prin minune = dintr o dată, pe neaşteptate. 2. p. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobişnuit, extraordinar;… …   Dicționar Român

  • uimeală — UIMEÁLĂ s. v. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • uimire — UIMÍRE, uimiri, s.f. Faptul de a uimi; mirare, admiraţie, emoţie profundă (şi neaşteptată); surprindere. – v. uimi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UIMÍRE s. 1. minunare, stupefiere, surprindere, uluială, uluire, (înv.) minune …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”