minune

minune
MINÚNE, minuni, s.f. 1. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale. ♢ loc. adv. Ca prin minune = dintr-o dată, pe neaşteptate. 2. p. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobişnuit, extraordinar; minunăţie. ♢ Cele şapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute şapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni şi realizare tehnică. ♢ expr. Mare minune sau minune mare, exclamaţie care exprimă uimire, admiraţie, neîncredere etc. faţă de cele văzute sau auzite. Mare minune să... = m-aş mira să... Minunea minunilor, formulă care exprimă o apreciere superlativă. (fam.) A se face de minune = a se face de râs; a produce uimire. 3. Lucru cu însuşiri excepţional de frumoase, care uimeşte, produce admiraţie; minunăţie. ♢ loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoană cu calităţi (fizice sau morale) excepţionale. – lat. *mirio, -onis.
Trimis de bogdang, 11.11.2008. Sursa: DEX '98

MINÚNE s. 1. v. miracol. 2. v. frumuseţe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MINÚNE s. v. minunare, stupefiere, surprindere, uimire, uluială, uluire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

minúne s. f., g.-d. art. minúnii; pl. minúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MINÚN//E minunei f. 1) Fenomen ieşit din comun; fapt supranatural; minunăţie; miracol. 2) fig. Lucru cu calităţi extraordinare şi imprevizibile care provoacă admiraţie; minunăţie; miracol. 3) Persoană cu calităţi (fizice sau morale) ieşite din comun. [G.-D. minunii] /<lat. mirio, minuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

minúne (minúni), s.f. – Miracol, minunăţie. Origine îndoielnică. Se consideră der. din lat. mirāri, prin intermediul unei forme *miriōnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar această formă nu a fost confirmată de nici un alt rezultat rom. şi nici un e sigur că rezultatul rom. ar fi corect. După Puşcariu 1094, din a mira, prin intermediul unei der. *mirune. Creţu 348 se gîndea la lat. mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, şi Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, der. expresiv de la mira, ca clăti(na), ruşi(na), tîmpi(na). Der. minuna, vb. (a se mira; refl., a se uimi, a fi uluit); minunat, adj. (miraculos; de mirare, grozav); minunăţie, s.f. (miracol, minune).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • minúne — s. f., g. d. art. minúnii; pl. minúni …   Romanian orthography

  • Minune, Ionica —    Romania. Contemporary musician. One of the leading accordion players in the world, his repertoire ranges from folk music to jazz played in the style of Django Reinhardt …   Historical dictionary of the Gypsies

  • Adrian Copilul Minune — (real name Adrian Simionescu, also known as Adrian the Wonder Boy or Adi de Vito ) was born on September 24, 1974. He is a Romanian midget manele singer. Biography and career Adrian Copilul Minune considers the idea live your life and don t… …   Wikipedia

  • miracol — MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIRÁCOL s. minune …   Dicționar Român

  • Manele — For other uses, see Manea (disambiguation). Manele (from Romanian, fem. sg. manea; pl. manele, the plural form being more common) is a music style from Romania, generally associated with the Romani (Gypsy) minority, though not exclusively. The… …   Wikipedia

  • ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… …   Dicționar Român

  • minunăţie — MINUNĂŢÍE, minunăţii, s.f. 1. Minune (2). 2. Minune (3). – Minunat + suf. ie. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MINUNĂŢÍE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. frumuseţe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  minunăţíe …   Dicționar Român

  • mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

  • minuna — MINUNÁ, minunez, vb. I. refl. şi tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ refl. A şi manifesta mirarea, admiraţia, surpriza; a se mira mult. – Din minune. Trimis de bogdang, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  MINUNÁ vb. 1 …   Dicționar Român

  • Costi Ioniţă — Born January 14, 1978 (1978 01 14) (age 33) Constanţa, Romania Genres Dance, Pop, Manele Instruments Vocals …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/62565/minune Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”