miracol

miracol
MIRÁCOL, miracole, s.n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [var.: (înv.) mirácul s.n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MIRÁCOL s. minune, (înv. şi reg.) taină, (înv.) ciudă, ciudesă, divă, mirac, semn, silă. (Parcă s-a întâmplat un miracol.)
Trimis de siveco, 04.11.2006. Sursa: Sinonime

mirácol s. n., pl. mirácole
Trimis de siveco, 04.11.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

MIRÁCOL miracole f. 1) Fenomen ieşit din comun; fapt supranatural; minune. 2) fig. Lucru cu calităţi extraordinare şi imprevizibile, care provoacă admiraţie; minune. /<lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle
Trimis de siveco, 04.11.2006. Sursa: NODEX

MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creştin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată raţional; minune. [var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira].
Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DN

MIRÁCOL s. n. 1. eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, inexplicată raţional; minune. 2. reprezentaţie teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creştin. (< it. miracolo, lat. miraculum, fr. miracle)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • mirácol — s. n., pl. mirácole …   Romanian orthography

  • minune — MINÚNE, minuni, s.f. 1. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale. ♢ loc. adv. Ca prin minune = dintr o dată, pe neaşteptate. 2. p. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobişnuit, extraordinar;… …   Dicționar Român

  • miraculos — MIRACULÓS, OÁSĂ, miraculoşi, oase, adj. 1. Care este produs printr un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme şi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte… …   Dicționar Român

  • ciudă — CIÚDĂ, s.f. Sentiment de părere de rău, de invidie amestecată cu supărare sau de invidie amestecată cu duşmănie. ♢ loc. adv şi prep. În ciuda cuiva = cu intenţia de a supăra pe cineva, în necazul, în pofida cuiva; înfruntând împotrivirea cuiva… …   Dicționar Român

  • divă — DÍVĂ, dive, s.f. (Adesea glumeţ sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva. Trimis de LauraGellner, 02.11.2006. Sursa: DEX 98  DÍVĂ s. v. star. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÍVĂ s …   Dicționar Român

  • minunăţie — MINUNĂŢÍE, minunăţii, s.f. 1. Minune (2). 2. Minune (3). – Minunat + suf. ie. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MINUNĂŢÍE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. frumuseţe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  minunăţíe …   Dicționar Român

  • miracul — MIRÁCUL s.n. v. miracol. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIRÁCUL s.n. v. miracol. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • numinozitate — numinozitáte s. f., g. d. art. numinozităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NUMINOZITÁTE s.f. (fil.; în tipologia religioasă) Caracterul de putere, de supranatural, de miracol, propriu lui Dumnezeu sau a ceea ce este… …   Dicționar Român

  • prodigiu — prodígiu s. n., pl. prodígii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuţile… …   Dicționar Român

  • semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”