- miraculos
- MIRACULÓS, -OÁSĂ, miraculoşi, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme şi legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepţionale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98Miraculos ≠ naturalTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMIRACULÓS adj. 1. v. fantastic. 2. magic. (Efect miraculos.) 3. v. extraordinar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemiraculós adj. m., pl. miraculóşi; f. sg. miraculoásă, pl. miraculoáseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMIRACUL//ÓS miraculosoásă (miraculosóşi, miraculosoáse) 1) Care ţine de miracol; propriu miracolului. Intervenţie miraculosoasă. 2) Care provoacă admiraţie; cu efecte extraordinare şi imprevizibile. /<fr. miraculeux, lat. miraculosusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMIRACULÓS, -OÁSĂ adj. Supranatural, minunat. ♦ Care face minuni. ♦ Uimitor, uluitor, extraordinar. // s.n. Toate elementele supranaturale care intervin în basme; supranatural. [cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus].Trimis de LauraGellner, 04.11.2006. Sursa: DNMIRACULÓS, -OÁSĂ adj. 1. care are caracterul unui miracol; minunat, uimitor, extraordinar. 2. cu efecte excepţionale, care face minuni. ♢ (s. n.) totalitatea elementelor supranaturale care intervin în basme şi legende. (< fr. miraculeux, lat. miraculosus)Trimis de raduborza, 11.03.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.