magic

MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ţine de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



MÁGIC adj. 1. (livr.) cabalistic. (Puteri magic.) 2. v. vrăjitoresc. 3. v. fermecat. 4. v. misterios. 5. v. miraculos.

Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime



mágic adj. m., pl. mágici; f. sg. mágică, pl. mágice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MÁGI//C magiccă (magicci, magicce) 1) Care ţine de magie; referitor la magie. 2) fig. Cu proprietate de a exercita o influenţă foarte puternică. /<fr. magique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ♢ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie. 2. (fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [cf. fr. magique, lat. magicus].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



MÁGIC, -Ă adj. 1. referitor la magie; ocult. o baghetă magică = baghetă de magician, (p. ext.) de scamator. ♢ ochimagic = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie. 2. (fig.) fermecător, încântător; feeric. (< fr. magique, lat. magicus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN