prodigiu

prodigiu
prodígiu s. n., pl. prodígii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuţile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
Trimis de LauraGellner, 04.08.2005. Sursa: DN

PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuţile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • prodigio — pro·dì·gio s.m. CO 1. fatto, fenomeno del tutto inconsueto, che trascende o sembra trascendere l ordine naturale delle cose Sinonimi: miracolo. 2. estens., iperb., ciò che suscita stupore, ammirazione in quanto ha in sé dell incredibile, del… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”