capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie … Dicționar Român
intrigă — ÍNTRIGĂ, intrigi, s.f. 1. Acţiune (ascunsă) care foloseşte mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire. 2. Schemă generală de fapte şi de acţiuni care reprezintă subiectul unor opere literare. – Din fr. intrigue. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… … Dicționar Român
marghiol — MARGHIÓL, OÁLĂ, marghioli, oale, adj. (reg.) Deştept, isteţ; p.ext. şmecher, şiret, ştrengar; uşuratic. – Din ngr. marghiólos. Trimis de claudia, 01.10.2003. Sursa: DEX 98 MARGHIÓL adj. v. ager, arătos, chipeş, deştept, dibaci, frumos,… … Dicționar Român
palavră — PALÁVRĂ, palavre, s.f. (fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmaţie lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, braşoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. Trimis de valeriu, 12.11.2008. Sursa: DEX 98 PALÁVRĂ s. 1. (mai ales la pl.) fleac … Dicționar Român
înşelătorie — ÎNŞELĂTORÍE, înşelătorii, s.f. Faptă a celui care înşală; înşelăciune. – Înşelător + suf. ie. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNŞELĂTORÍE s. 1. v. înşelare. 2. v. escrocherie. 3. înşelăciune, (rar) mistificare, (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
