- palavră
- PALÁVRĂ, palavre, s.f. (fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmaţie lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, braşoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra.Trimis de valeriu, 12.11.2008. Sursa: DEX '98PALÁVRĂ s. 1. (mai ales la pl.) fleac, nimic, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tândale (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de palavrăe.) 2. v. minciună.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepalávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. palávrei; pl. palávreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPALÁVR//Ă palavrăe f. mai ales la pl. Vorbă goală; afirmaţie neserioasă; balivernă; braşoavă; fleac. /<turc. palavra, ngr. palávraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpalávră (palávre), s.f. – Bîrfă, balivernă, braşoavă, minciună. – Mr. palavră. sp. palabra, prin intermediul tc. palavra (Meyer, Türk. St., I, 37; Şeineanu, II, 281), cf. ngr. παλάβρα, sb. palavra. Cuvînt introdus probabil prin. iud. sp.; pentru semantism, cf. fr. palabre. Legătura cu gr. παραβολή (Philippide, Principii, 140) nu e posibilă în mod direct. – Der. palavragi (var. pălăvrăgi), vb. (a trăncăni, a flecări); pălăvrăgeală, s.f. (trăncăneală); palavragiu, s.m. (flecar, limbut); palavragioaică, s.f. (femeie flecară); pălăvri, vb. (Olt., a trăncăni).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.