înşelătorie

înşelătorie
ÎNŞELĂTORÍE, înşelătorii, s.f. Faptă a celui care înşală; înşelăciune. – Înşelător + suf. -ie.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNŞELĂTORÍE s. 1. v. înşelare. 2. v. escrocherie. 3. înşelăciune, (rar) mistificare, (înv. şi reg.) marghiolie. (Un act grosolan de înşelătorie.) 4. înşelăciu-ne, păcăleală, (fam.) cacealma. (A suferit o înşelătorie.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înşelătoríe s. f., art. înşelătoría, g.-d. art. înşelătoríei; pl. înşelătoríi, art. înşelătoríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNŞELĂTORÍ//E înşelătoriei f. 1) v. A ÎNŞELA. 2) Vorbă sau faptă a celui care înşală. /înşelător + suf. înşelătorieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • carotă — CARÓTĂ, carote, s.f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă roşiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundaţie al unei şosele, în vederea verificării proprietăţilor fizice şi… …   Dicționar Român

  • coţcă — CÓŢCĂ s.f. (reg.) Coţcărie. ♢ expr. A juca cuiva o coţcă = a înşela pe cineva. – Din scr. kocka zar . Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CÓŢCĂ s. v. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie,… …   Dicționar Român

  • escrocherie — ESCROCHERÍE, escrocherii, s.f. Infracţiune care constă în înşelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obţinerii unor profituri; faptă de escroc; înşelăciune, pungăşie, şarlatanie. – Din fr. escroquerie. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • impostură — IMPOSTÚRĂ, imposturi, s.f. Acţiune, faptă de impostor; şarlatanie, înşelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPOSTÚRĂ s. escrocherie. Trimis de siveco, 20.03.2009. Sursa: Sinonime  impostúră s …   Dicționar Român

  • mistificare — MISTIFICÁRE, mistificări, s.f. Acţiunea de a mistifica şi rezultatul ei; înşelare, înşelătorie; p. ext. falsificare a adevărului; mistificaţie. – v. mistifica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MISTIFICÁRE s. v. denaturare.… …   Dicționar Român

  • scamatorie — SCAMATORÍE, scamatorii, s.f. Faptă, acţiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia şi de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acţiuni;… …   Dicționar Român

  • speculaţie — SPECULÁŢIE, speculaţii, s.f. 1. Studiu, cercetare abstractă, consideraţie pur teoretică asupra unei probleme. 2. Speculă în afaceri; afacere bazată pe înşelătorie. 3. Tranzacţie bursieră de valori prin care se urmăreşte realizarea de profit. [var …   Dicționar Român

  • înşelăciune — ÎNŞELĂCIÚNE, înşelăciuni, s.f. Inducere în eroare, înşelătorie; p. ext. escrocherie, fraudă. – Înşela + suf. ăciune. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNŞELĂCIÚNE s. 1. v. înşelare. 2. v. adulter. 3. v. escrocherie. 4 …   Dicționar Român

  • cacealma — CACEALMÁ, cacealmale, s.f. (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. ♦ p. gener. Păcăleală, înşelăciune. – Din tc. kaçirma Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • cribdă — s.f. (reg.) înşelătorie, şoaldă (în jocurile copiilor). Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR  críbdă ( de), s.f. – Înşelătorie, cursă, escrocherie. – var. crivdă, cridă. sb., bg. krivda nedreptate (Candrea). În Olt. şi Munt. var. cridă,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”