- speculaţie
- SPECULÁŢIE, speculaţii, s.f. 1. Studiu, cercetare abstractă, consideraţie pur teoretică asupra unei probleme. 2. Speculă în afaceri; afacere bazată pe înşelătorie. 3. Tranzacţie bursieră de valori prin care se urmăreşte realizarea de profit. [var.: speculaţiúne s.f.] – Din fr. spéculation.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPECULÁŢIE s. 1. speculă. (speculaţie cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de speculaţieii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimespeculáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. speculáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. speculáţiei; pl. speculáţii, art. specaláţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPECULÁŢi//E speculaţiei f. 1) Tranzacţii de bursă pentru obţinerea de mari câştiguri. 2) Teoretizare abstractă care nu ţine cont de practică. [G.-D. speculaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. spéculation, lat. speculatia, speculaţieonis, germ. SpekulationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPECULÁŢIE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstractă metafizică, ruptă de practică şi de experienţă. 2. Speculă, înşelătorie; afacere. ♦ (fin.) Exploatare prin afaceri bancare şi de bursă; speculă (2). [gen. -iei, var. speculaţiune s.f. / cf. fr. spéculation, lat. speculatio].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSPECULÁŢIE s. f. 1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică şi de experienţă. 2. (fin.) tranzacţie de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obţine câştiguri mari. ♢ afacere bazată pe înşelătorie; speculă (2). (< fr. spéculation, lat. speculatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.