speculă

SPÉCULĂ, specule, s.f. 1. Comerţ ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu preţuri exagerate, a unor mărfuri. 2. Tranzacţie de bursă care constă în cumpărarea (şi vânzarea) valorilor, cu scopul de a obţine câştiguri din diferenţa de curs. – Din specula (derivat regresiv).

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SPÉCULĂ s. 1. speculaţie. (speculă cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru speculă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



spéculă s. f., g.-d. art. spéculei; pl. spécule

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SPÉCUL//Ă speculăe f. Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piaţă. [G.-D. speculei] /v. a specula

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SPÉCULĂ s.f. 1. Exploatare constând în dosirea de mărfuri şi vinderea lor cu suprapreţ în momentele când lipsesc de pe piaţă. 2. Tranzacţie de bursă constând în vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obţine câştiguri mari; speculaţie. [< specula].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SPÉCULĂ s. f. 1. comerţ ilicit prin dosirea de mărfuri şi vinderea lor, cu suprapreţ. ♢ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculaţie (2). (< specula)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN