specula

SPECULÁ, speculez, vb. I. 1. tranz. A trage foloasele dintr-o anumită situaţie, a avea un profit din ceva; a exploata, a înşela pe cineva (profitând de anumite împrejurări). ♦ A face speculă (1), a vinde cu suprapreţ. 2. tranz. A face tranzacţii de valori. 3. intranz. şi tranz. A face speculaţii (2). – Din fr. spéculer.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



SPECULÁ vb. 1. a negustori, a precupeţi, a trafica, (înv. şi reg.) a precupi. (A specula o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A specula la bursă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



speculá vb., ind. prez. 1 sg. speculéz, 3 sg. şi pl. speculeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SPECUL//Á speculaéz 1. tranz. (situaţii, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). specula încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacţii de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculaţii. /<fr. speculer, lat. speculari

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SPECULÁ vb. I. tr. A face speculaţii financiare, economice etc., a exploata practicând specula; (p. ext.) a înşela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducţii teoretizând formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SPECULÁ vb. I. tr. 1. a face speculă. ♢ a înşela (pe cineva). ♢ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacţii de valori. II. intr., tr. a face speculaţii (1), deducţii. (< fr. spéculer, lat. speculari)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN