- coţcă
- CÓŢCĂ s.f. (reg.) Coţcărie. ♢ expr. A juca cuiva o coţcă = a înşela pe cineva. – Din scr. kocka "zar".Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CÓŢCĂ s. v. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, zar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecóţcă s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÓŢCĂ f. reg. Faptă de coţcar; şarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kockaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcóţcă s.f. (reg.) 1. coţcărie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, înşelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrăţel (de pe o ţesătură). 4. cocoloş, ghem.Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DARcóţcă s.f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înşelătorie, escrocherie. sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s.f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coţcar (var. coţcaş), s.m. (înşelător, hoţ, potlogar); coţcărie, s.f. (potlogărie).Trimis de blaurb, 07.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.