- minge
- MÍNGE, mingi, s.f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni şi greutăţi, confecţionat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se foloseşte în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon (1). 2. Joc cu mingea (1). [var.: míngie s.f.] – cf. sl. m ê č.Trimis de Joseph, 02.04.2009. Sursa: DEX '98MÍNGE s. (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. şi Olt.) cotcă, (Ban. şi Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. şi Ban.) surducă, (arg.) băşică. (Bate minge pe maidan.)Trimis de siveco, 15.05.2007. Sursa: Sinonimemínge s. f., art. míngea, g.-d. art. míngii; pl. mingiTrimis de siveco, 10.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMÍNG//E mingei f. Obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit ca jucărie sau pentru a practica anumite jocuri sportive sau distractive. minge de fotbal. [G.-D. mingii] /cf. sl. mĕciTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmínge (míngi), s.f. – Balon. – var. (Bucov.) mince. sl. męčĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 318; Berneker, II, 42; Conev 104), cf. sb. mečak, rus. mjačĭ, mag. mancs.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.