Dicționar Român. 2013.
magnetic — MAGNÉTIC, Ă, magnetici, ce, adj. (Despre forţe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ♢ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spaţiu în care se exercită… … Dicționar Român
electromagnet — ELECTROMAGNÉT, electromagneţi, s.m. Bucată de oţel care capătă proprietăţi magnetice când, printr un fir metalic care o înfăşoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
magnetizabil — MAGNETIZÁBIL, Ă, magnetizabili, e, adj. (tehn.) Care se poate magnetizat. – Din fr. magnétisable. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 magnetizábil adj. m., pl. magnetizábili; f. sg. magnetiz … Dicționar Român
magnetizare — MAGNETIZÁRE, magnetizări, s.f. Acţiunea de a (se) magnetiza şi rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. – v. magnetiza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAGNETIZÁRE s. (fiz.) 1. polarizare magnetică, (înv.) magnetizaţie. 2.… … Dicționar Român
