magnetizáre — s. f., g. d. art. magnetizärii; pl. magnetizäri … Romanian orthography
magnetizaţie — MAGNETIZÁŢIE, magnetizaţii, s.f. Mărime care indică gradul de magnetizare al unui corp; intensitate de magnetizare. – Din fr. magnétisation. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAGNETIZÁŢIE s. (fiz.) intensitate de magnetizare. Trimis… … Dicționar Român
remanenţă — REMANÉNŢĂ, remanenţe, s.f. (în sintagmele) Remanenţă electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanenţă magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic… … Dicționar Român
feromagnetism — FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic şi de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă şi de acelaşi sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr.… … Dicționar Român
premagnetizare — premagnetizáre s. f., g. d. art. premagnetizării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PREMAGNETIZÁRE s. f. magnetizare suplimentară constantă a unor circuite magnetice destinate a funcţiona în curent alternativ. (< pre + … Dicționar Român
demagnetizare — DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s.f. Acţiunea de a (se) demagnetiza şi rezultatul ei. – v. demagnetiza. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 demagnetizáre s. f. → magnetizare Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic… … Dicționar Român
diamagnetism — DIAMAGNETÍSM s.n. (fiz.) Proprietatea unui corp de a avea o magnetizare de sens contrar intensităţii câmpului magnetic care i se aplică. [pr.: di a ] – Din fr. diamagnétisme. Trimis de Anonim, 18.04.2008. Sursa: DEX 98 diamagnetísm s. n. (sil.… … Dicționar Român
intensitate — INTENSITÁTE, intensităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forţă. 2. (fiz.) Valoarea anumitor mărimi. ♢ (fon.) Accent de intensitate = accent caracterizat prin forţa mecanică cu care se rosteşte un sunet. 3. (Ec.; în … Dicționar Român
polarizare — POLARIZÁRE, polarizări, s.f. Acţiunea de a (se) polariza şi rezultatul ei. 1. (fiz.) Proces prin care un corp sau un sistem fizic dobândeşte proprietatea de polaritate (1); stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♢ Polarizare… … Dicționar Român
