- remanenţă
- REMANÉNŢĂ, remanenţe, s.f. (în sintagmele) Remanenţă electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanenţă magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX '98REMANENŢĂ MAGNÉTICĂ s. (fiz.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeremanénţă s. f., g.-d. art. remanénţei; pl. remanénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREMANÉNŢ//Ă remanenţăe f. Stare care continuă să se menţină şi după încetarea acţiunii factorilor externi care au provocat-o. remanenţă magnetică. /<fr. rémanenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREMANÉNŢĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menţine, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanenţă magnetică = polarizaţie magnetică rămasă într-o substanţă după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzaţii sau imagini de a persista după încetarea excitaţiei care le-a produs. [< fr. rémanence].Trimis de LauraGellner, 16.03.2007. Sursa: DNREMANÉNŢĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). o remanenţă electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizaţie electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; remanenţă magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizaţie după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzaţii sau imagini de a persista după încetarea excitaţiei care le-a produs. (< fr. rémanence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.