magnetizator

MAGNETIZATÓR, -OARE, magnetizatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care poate să transmită magnetism. – Magnetiza + suf. -tor (după fr. magnétiseur).

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



magnetizatór adj. m., pl. magnetizatóri; f. sg. şi pl. magnetizatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



magnetizatór s. n., pl. magnetizatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MAGNETIZATÓR, -OÁRE adj. Care magnetizează, care produce magnetizarea. // s.m. Persoană care magnetizează (2) [în DN], care practică magnetismul animal. [După fr. magnétiseur].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



MAGNETIZATÓR, -OÁRE I. adj. care magnetizează. II. s. m. persoană care magnetizează (1), care practică magnetismul animal. (după fr. magnétiseur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN