- logodi
- LOGODÍ, logodesc, vb. IV. refl. recipr. şi tranz. A (se) lega prin logodnă; a (se) angaja solemn pentru o căsătorie viitoare; a (se) credinţi. – Din sl. lagoditi.Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX '98LOGODÍ vb. (reg.) a (se) tocmi, (Transilv.) a (se) credinţi, a (se) încredinţa, (înv.) a (se) arăvonisi, a (se) fidanţa, a (se) jurui. (Tinerii s-au logodi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimelogodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. logodésc, imperf. 3 sg. logodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. logodeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE LOGOD//Í mă logodiésc intranz. A se angaja prin logodnă să se căsătorească. /<sl. lagoditiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXlogodí (logodésc, logodít), vb. – 1. (refl.) A se lega, a contracta o căsătorie. – 2. A lega prin logodnă pe cineva. sl. lagoditi "a se înţelege, a trata ceva" (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*lăgodi), cf. rus. lagoda "învoială". Roesler 572 deriva în mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον "a promite". – Der. logodnă, s.f. (calitate de logodnic, perioada de timp cît doi tineri sînt logodiţi), cf. sl. lagodinŭ "potrivit, convenabil", cuvînt ce se foloseşte în Munt., Mold. şi Trans. de E. (ALR, II, 158); logodnic, s.m. (tînăr logodit); logodnică, s.f. (fată logodită); logodită, s.f. (înv., logodnică); logoditor, s.m. (înv., logodnic); logodinţă, s.f. (înv., logodnă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.