liniúţã — s. f. (sil. ni u ), g. d. art. liniúţei; pl. liniúţe … Romanian orthography
cratimă — CRÁTIMĂ, cratime, s.f. Semn grafic ( ) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunţă împreună, pentru a despărţi cuvintele în silabe etc.; liniuţă de unire. – Din ngr. krátima. Trimis de LauraGellner, 16.02.2009. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
linioară — LINIOÁRĂ, linioare, s.f. 1. Diminutiv al lui linie; liniuţă. 2. Liniuţă de unire; cratimă. 3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [pr.: ni oa ] – Linie + suf. ioară. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LINIOÁRĂ s. 1. v … Dicționar Român
linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… … Dicționar Român
Nicolae — Nicoláe s.m. – 1. Nume propriu. – 2. (În expresia: sfîntul Nicolae) Vărguţă, liniuţă cu care se pedepsesc copiii. – var. Neculae, (Mold.) Neculai, (Trans.) Micula(e), dim. Nae, Nicu(şor). sl. Nikolaje din mgr. Nιϰόλαος. var. Nicoară, din lat.… … Dicționar Român
trăsură — TRĂSÚRĂ, trăsuri, s.f. 1. Vehicul pe patru roţi, cu arcuri, tras de cai şi folosit la transportul persoanelor. ♢ (înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (astron.; pop.; art.) Constelaţia Vizitiul. 3. (înv.) Linie a feţei; trăsătură (1). 4. (înv.)… … Dicționar Român
diviziune — DIVIZIÚNE, diviziuni, s.f. 1. Împărţire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obţine printr o împărţire. ♢ Diviziunea muncii = împărţire, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui produs în mai multe… … Dicționar Român
minus — MÍNUS, (l, 2) minusuri, s.n., (3) adv. 1. s.n. Semn de forma unei liniuţe orizontale, folosit pentru indicarea operaţiei de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. s.n. Deficit, lipsă. 3. adv. Mai puţin, fără. – Din … Dicționar Român
prim — PRIM1, primuri, s.n. (reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. Trimis de ana zecheru, 30.03.2008. Sursa: DEX 98 PRIM2, Ă, primi, e, num. ord. (Adesea cu valoare de … Dicționar Român
trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… … Dicționar Român
