- prim
- PRIM1, primuri, s.n. (reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém.Trimis de ana_zecheru, 30.03.2008. Sursa: DEX '98PRIM2, -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spaţiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ♢ Prima tinereţe = întâia perioadă a tinereţii, care urmează imediat copilăriei. Primă audiţie = executare a unei bucăţi pentru prima oară în faţa publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la faţa locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ♢ loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbiala, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privinţa însemnătăţii, a rangului, a calităţilor; important, principal. ♢ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ♢ loc. adj. De prim(ui) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indica o funcţie sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ♢ Prim-ministru = şeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentişti) Care executa melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuşi. – Din lat. primus.Trimis de ana_zecheru, 30.03.2008. Sursa: DEX '98Prim ≠ ultimTrimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: AntonimePRIM num., adj. 1. num. (înv. şi reg.) protos. (E primul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul prim pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: SinonimePRIM s. (reg.) primblătură. (prim aplicat pe marginea bundiţei.)Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Sinonimeprim (garnitură de blană) s. n., pl. prímuriTrimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficprim num. m., pl. primi; f. sg. prímă, g.-d. art. prímei, pl. prímeTrimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPRIM primă (primi, prime) şi substantival (în opoziţie cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în faţă (prin importanţă sau valoare); care se află în frunte; fruntaş. prima impresie. primul student. ♢ Număr prim număr care se împarte numai la el însuşi sau la unitate. prim-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie primă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în primele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De prim rang (sau ordin) de importanţă primordială. De primă necesitate foarte necesar. Pe prim(ul) plan pe planul din faţă. În primul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, ataşat de cuvântul determinat prin liniuţă) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. prim-secretar. prim-ministru. /<lat. primusTrimis de siveco, 04.02.2009. Sursa: NODEXPRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spaţiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♢ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obţin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♢ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul "întâi", "primul". [var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].Trimis de LauraGellner, 30.03.2008. Sursa: DNPRIM1- elem. "primul". (< fr. prim-, cf. lat. primus)Trimis de raduborza, 30.03.2008. Sursa: MDNPRIM2-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spaţiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. o (mat.) număr prim = număr natural care nu admite alţi divizori decât pe 1 şi pe el însuşi; materie primă = materie brută prin a cărei prelucrare se obţin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. o de prim rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. o prim ministru = premier (< lat. primus)Trimis de raduborza, 30.03.2008. Sursa: MDNprim (primă), adj. – Întîi. lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moştenit, căci apare în Palia de la Orăştie (1582); s-a păstrat şi în Bihor (îm)primă "mai întîi, înainte de toate" (REW 6756), megl. prima "înainte, odinioară". Cu celelalte sensuriv este neologism. – Der. primă, s.f. (premiu; arg., buzunarul din faţă), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s.m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăţi de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu. – Comp. primadonă, s.f., din it. primadonna; primogenitură, s.f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial. – cf. primar, primăvară.Trimis de blaurb, 17.11.2008. Sursa: DERprim (prímuri), s.n. – Bordură, ceapraz, firet. – var. primă "panglică". Mag. prém (Cihac, II, 292). În Trans.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.