lecuitor

lecuitor
LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LECUITÓR adj. v. vindecător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LECUITÓR adj. v. curativ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lecuitór adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. şi pl. lecuitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • vindecător — VINDECĂTÓR, OÁRE, vindecători, oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. ător. Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX 98  VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămădu itor, (înv.) vrăciuitor. (O cură vindecătoroare.)… …   Dicționar Român

  • leac — LEAC, leacuri, s.n. (pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ♢ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ♢ expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau… …   Dicționar Român

  • tămăduitor — TĂMĂDUITÓR, OÁRE, tămăduitori, oare, adj. (pop.) Care tămăduieşte; vindecător, lecuitor. [pr.: du i ] – Tămădui + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TĂMĂDUITÓR adj. v. vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • curativ — CURATÍV, Ă, curativi, e, adj. Care lecuieşte, vindecă. ♢ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea şi cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CURATÍV adj. (med.) (rar)… …   Dicționar Român

  • tămădui — TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (pop.) A (se) însănătoşi, a (se) vindeca, a (se) lecui. [prez. ind. şi: tămắdui] – Din magh. támadni a sprijini , a ajuta . Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TĂMĂDUÍ vb …   Dicționar Român

  • vrăciuitor — VRĂCIUITÓR adj. v. întremător, lecuitor, tămăduitor, vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • întremător — ÎNTREMĂTÓR, OÁRE, întremători, oare, adj. Care întremează, care înzdrăveneşte. – Întrema + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”