curativ — CURATÍV, Ă, curativi, e, adj. Care lecuieşte, vindecă. ♢ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea şi cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURATÍV adj. (med.) (rar)… … Dicționar Român
vindecător — VINDECĂTÓR, OÁRE, vindecători, oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. ător. Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX 98 VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămădu itor, (înv.) vrăciuitor. (O cură vindecătoroare.)… … Dicționar Român
gheriser — GHERISÉR s. f. tămăduitor, vraci. (< fr. guérisseur) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
incubaţie — INCUBÁŢIE, incubaţii, s.f. 1. Proces de dezvoltare, naturală sau artificială, a embrionului de păsări sub influenţa anumitor factori fizici (temperatură, umiditate etc.). 2. Timpul cuprins între primul contact al organismului cu microbii sau cu… … Dicționar Român
lecuitor — LECUITÓR, OÁRE, lecuitori, oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [pr.: cu i ] – Lecui + suf. tor. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LECUITÓR adj. v. vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime LECUITÓR … Dicționar Român
mântuitor — MÂNTUITÓR, OÁRE, mântuitori, oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăveşte (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg … Dicționar Român
tămădui — TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (pop.) A (se) însănătoşi, a (se) vindeca, a (se) lecui. [prez. ind. şi: tămắdui] – Din magh. támadni a sprijini , a ajuta . Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂMĂDUÍ vb … Dicționar Român
vraci — VRACI, vraci, s.m. (pop.) 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din sl. vračĩ. Trimis de RACAI, 26.05.2006. Sursa: DEX 98 VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime vraci s. m … Dicționar Român
vrăciuitor — VRĂCIUITÓR adj. v. întremător, lecuitor, tămăduitor, vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
întremător — ÎNTREMĂTÓR, OÁRE, întremători, oare, adj. Care întremează, care înzdrăveneşte. – Întrema + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură… … Dicționar Român
