vindecător

vindecător: VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător.

Trimis de oprocopiuc, 26.03.2004. Sursa: DEX '98

VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămădu-itor, (înv.) vrăciuitor. (O cură vindecătoroare.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

VINDECĂTÓR adj. v. curativ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. şi pl. vindecătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VINDECĂT//ÓR vindecătoroáre (vindecătoróri, vindecătoroáre) Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем написать реферат

tămăduitor — TĂMĂDUITÓR, OÁRE, tămăduitori, oare, adj. (pop.) Care tămăduieşte; vindecător, lecuitor. [pr.: du i ] – Tămădui + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂMĂDUITÓR adj. v. vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
lecuitor — LECUITÓR, OÁRE, lecuitori, oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [pr.: cu i ] – Lecui + suf. tor. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LECUITÓR adj. v. vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime LECUITÓR … Dicționar Român
curativ — CURATÍV, Ă, curativi, e, adj. Care lecuieşte, vindecă. ♢ Medicină curativă = parte a medicinii care se ocupă cu tratarea şi cu vindecarea bolilor. – Din fr. curatif. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURATÍV adj. (med.) (rar)… … Dicționar Român
vrăciuitor — VRĂCIUITÓR adj. v. întremător, lecuitor, tămăduitor, vindecător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
întremător — ÎNTREMĂTÓR, OÁRE, întremători, oare, adj. Care întremează, care înzdrăveneşte. – Întrema + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias