- întremător
- ÎNTREMĂTÓR, -OÁRE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăveneşte. – Întrema + suf. -ător.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură întremătoroare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîntremătór adj. m., pl. întremătóri; f. sg. şi pl. întremătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNTREMĂT//ÓR întremătoroáre (întremătoróri, întremătoroáre) Care întremează; cu proprietatea de a întrema. /a (se) întrema + suf. întremătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.