- tămădui
- TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (pop.) A (se) însănătoşi, a (se) vindeca, a (se) lecui. [prez. ind. şi: tămắdui] – Din magh. támadni "a sprijini", "a ajuta".Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TĂMĂDUÍ vb. v. însănătoşi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetămăduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tămăduiésc, imperf. 3 sg. tămăduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tămăduiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TĂMĂDU//Í tămăduiiésc tranz. pop. A face să se tămăduiască. /<ung. támadniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TĂMĂDU//Í mă tămăduiiésc intranz. pop. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoşi; a se îndrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) (despre răni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui; a se vindeca. 3) fig. (despre stări sufleteşti apăsătoare) A înceta de a se mai manifesta; a dispărea. /<ung. támadniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtămăduí (-uésc, -ít), vb. – A vindeca, a face sănătos. Mag. támadni (Cihac, II, 531; Gáldi, Dict., 97). – Der. tămăduială, s.f. (vindecare); tămăduitor, adj. (curativ, lecuitor).Trimis de blaurb, 20.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.