Dicționar Român. 2013.
tămădui — TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (pop.) A (se) însănătoşi, a (se) vindeca, a (se) lecui. [prez. ind. şi: tămắdui] – Din magh. támadni a sprijini , a ajuta . Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂMĂDUÍ vb … Dicționar Român
tămăduire — TĂMĂDUÍRE, tămăduiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) tămădui şi rezultatul ei; tămăduială. ♦ Izvorul tămăduirii = a) sărbătoare bisericească creştină ţinută în prima vineri după Paşti; b) loc cu ape de băut sau de scăldat, care au proprietatea de … Dicționar Român
însănătoşire — ÎNSĂNĂTOŞÍRE, însănătoşiri, s.f. Faptul de a (se) însănătoşi; vindecare, înzdrăvenire, întremare, lecuire.[var.: însănătoşáre s.f.] – v. însănătoşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNSĂNĂTOŞÍRE s. îndreptare, înfiripare, întremare … Dicționar Român
întremare — ÎNTREMÁRE s.f. Acţiunea de a (se) întrema şi rezultatul ei; înzdrăvenire. – v. întrema. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Întremare ≠ îmbolnăvire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNTREMÁRE s. (med.) 1. îndreptare,… … Dicționar Român
