- jeratic
- JERÁTIC s.n. v. jăratic.Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
jeratic
Look at other dictionaries:
jar — JAR1 s.n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescenţă care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jarişte. ♦ p. ext. Arşiţă, dogoare. ♦ fig. Fierbinţeală, febră; suferinţă arzătoare. – Din sl. žarŭ. Trimis de claudia, 05.03.2002. Sursa … Dicționar Român
jăratic — JĂRÁTIC s.n. Jar1. ♢ loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ♢ expr. A sta (sau a şedea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător şi de neliniştit sau a fi foarte grăbit. [var.: jărátec, jerátic, jerátec s.n.] – Din sl. žaratŭkŭ.… … Dicționar Român
căţuie — CĂŢÚIE, căţui, s.f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [var.: (reg.) căţíe s.f.] – cf. ngr. k a t d z í lopăţică pentru jeratic . Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂŢÚIE s. v. afumătoare … Dicționar Român
hoţeşte — HOŢÉŞTE adv. Ca hoţii; p. ext. pe ascuns, pe furiş; hoţiş. ♢ expr. A frige (carnea) hoţeşte = a frige (carnea) înăbuşit, acoperind cu jeratic. – Hoţ + suf. eşte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HOŢÉŞTE adv. 1. pungăşeşte, (rar)… … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
pojarniţă — POJÁRNIŢĂ, pojarniţe, s.f. (bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. niţă. Trimis de oprocopiuc, 29.03.2004. Sursa: DEX 98 POJÁRNIŢĂ s. v. sunătoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime POJÁRNIŢĂ s … Dicționar Român
pârpălac — PÂRPĂLÁC, pârpălace, s.n. (înv.) Frigere a cărnii pe jeratic sau în frigare; (concr.) carne friptă astfel – Pârpăli + suf. ac. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 pârpălác s. n., pl. pârpăláce Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţ … Dicționar Român
pârpăleală — PÂRPĂLEÁLĂ, pârpăleli, s.f. Acţiunea de a (se) pârpăli. ♢ expr. A i trage (sau a i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acţiona cu mare grabă; a i da zor; a face un lucru superficial. [var.: perpeleálă s.f.] – Pârpăli + suf. eală. Trimis de… … Dicționar Român
pârpăli — PÂRPĂLÍ, pârpălesc, vb. IV. I. 1. tranz. A frige un animal sau o bucată de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a încălzi ceva superficial, la repezeală. 2. refl. A se încălzi la dogoarea focului sau la soare. II. refl … Dicționar Român
pârpălit — PÂRPĂLÍT, Ă, pârpăliţi, te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [var.: perpelít, ă adj.] – v. pârpăli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pârpălít, pârpălítă, adj. (pop.) 1.… … Dicționar Român
