căţuie

CĂŢÚIE, căţui, s.f. Vas de metal sau de pământ în care se ard mirodenii. [var.: (reg.) căţíe s.f.] – cf. ngr. k a t d z í "lopăţică pentru jeratic".

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CĂŢÚIE s. v. afumătoare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



căţúie s. f., art. căţúia, g.-d. art. căţúii; pl. căţúi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CĂŢÚIE căţúi f. Vas de metal sau de lut în care se arde tămâie. [Sil. -ţu-ie] /<ngr. katsi + suf. căţuieuie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



căţúie (căţúi), s.n. – Vas în care se ard mirodenii. – var. mr. căţie. ngr. ϰατσί "făraş" (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija "foc". La încercările lui Puşcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*caţă din lat. cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Puşcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, lat. ti, 40) a renunţat însuşi autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER