jenant

jenant
JENÁNT, -Ă, jenanţi, -te, adj. Care provoacă, jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

JENÁNT adj. 1. v. incomod. 2. v. penibil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

jenánt adj. m., pl. jenánţi; f. sg. jenántă, pl. jenánte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

JENÁN//T jenanttă (jenantţi, jenantte) Care cauzează jenă; în stare să jeneze; stânjenitor. Situaţie jenanttă. /<fr. gênant
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

JENÁNT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [cf. fr. génant].
Trimis de LauraGellner, 27.09.2006. Sursa: DN

JENÁNT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • jenánt — adj. m., pl. jenánţi; f. sg. jenántã, pl. jenánte …   Romanian orthography

  • incomodant — INCOMODÁNT, Ă, incomodanţi, te, adj. Supărător, jenant. – Din fr. incommodant. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  incomodánt adj. m., pl. incomodánţi; f. sg. incomodántă, pl. incomo …   Dicționar Român

  • penibil — PENÍBIL, Ă, penibili, e, adj. Care provoacă o impresie neplăcută, supărătoare; greu de suportat, apăsător, jenant. – Din fr. pénible. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PENÍBIL adj. jenant, neplăcut, supărător. (Încearcă un sentiment… …   Dicționar Român

  • contrariant — contrariánt adj. m. (sil. ri ant), pl. contrariánţi; f. sg. contrariántă, pl. contrariánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CONTRARIÁNT, Ă adj. 1. care contrariază. 2. plictisitor, jenant. (< …   Dicționar Român

  • elibera — ELIBERÁ, eliberez, vb. I. tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială); a dezrobi, a descătuşa, a emancipa. ♢ refl. Popoarele coloniale s au eliberat. ♦ refl. (Despre militari) A fi… …   Dicționar Român

  • exclusiv — EXCLUSÍV, Ă, exclusivi, e, adj., adv. 1. adj. (Despre noţiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru şah. 2. adv. Cu excluderea… …   Dicționar Român

  • gust — GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea… …   Dicționar Român

  • ibrişin — IBRIŞÍN, ibrişine, s.n. Fir de aţă albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfăşurat pe un sul subţire de carton şi întrebuinţat la cusut, la brodat sau la împletit. ♢ expr. (reg.) A i trage (cuiva) un ibrişin pe la nas = a… …   Dicționar Român

  • incomod — INCOMÓD, Ă, incomozi, de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjeneşte. 2. (Despre fiinţe) Care deranjează, supără, stinghereşte, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus. Trimis de valeriu, 21.07.2003.… …   Dicționar Român

  • inoportun — INOPORTÚN, Ă, inoportuni, e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”