exclusiv

EXCLUSÍV, -Ă, exclusivi, -e, adj., adv. 1. adj. (Despre noţiuni abstracte) Care se exclude unul pe altul, care este incompatibil cu altceva. ♦ Care se referă, se limitează la un singur lucru. Pasiune exclusivă pentru şah. 2. adv. Cu excluderea oricăror altor posibilităţi, exceptând. ♦ Numai (şi numai). ♦ În afară de... Până la 1 aprilie exclusiv. – Din fr. exclusif, lat. exclusivus.

Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98



EXCLUSÍV adv. 1. v. numai. 2. v. doar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



exclusív adj. m., pl. exclusívi; f. sg. exclusívă, pl. exclusíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXCLUSÍV¹ adv. 1) Excluzând alte alternative; în exclusivitate; numai. 2) rar În afară de; cu excepţia; exceptând. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EXCLUSÍV² exclusivă (exclusivi, exclusive) Care exclude orice împărţire; prevăzut numai pentru o singură persoană. Privilegii exclusive. 2) Care exclude tot ce este străin sau jenant. 3) (despre lucruri abstracte) Care exclude orice alternativă. /<fr. exclusif, lat. exclusivus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EXCLUSÍV, -Ă adj. Care se exclude unul pe altul. ♦ Referitor la un singur lucru. // adv. Excluzându-se orice altă posibilitate. ♦ În afară de, exceptând. [pron. ecs-clu-, var. excluziv, -ă adj. / cf. fr. exclusif].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noţiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ♢ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilităţi, în afară de. ♢ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus)

Trimis de raduborza, 09.01.2009. Sursa: MDN