ibrişin

ibrişin: IBRIŞÍN, ibrişine, s.n. Fir de aţă albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfăşurat pe un sul subţire de carton şi întrebuinţat la cusut, la brodat sau la împletit. ♢ expr. (reg.) A-i trage (cuiva) un ibrişin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [var.: ibrişím s.n.] – Din tc. ibrişim.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ibrişín s. n. (sil. -bri-), pl. ibrişíne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IBRIŞÍN ibrişine n. Fir de aţă de mătase sau de bumbac răsucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ♢ A-i trage cu ibrişin pe la nas a) a lua în râs pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplăcut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrişim

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

ibrişín — s. n. (sil. bri ), pl. ibrişíne … Romanian orthography
ibrişim — IBRIŞÍM s.n. v. ibrişin. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ibrişím (ibrişímuri), s.n. – Fir de mătase răsucit. – var. ibrişin. tc. ibrişim (Roesler 593; Şeineanu, II, 222), cf. bg. ibrisim. – Der. ibrişimgiu … Dicționar Român
ibrişimgiu — IBRIŞIMGÍU, ibrişimgii, s.m. (înv.) Fabricant sau negustor de ibrişin. – Din tc. ibrişimci. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ibrişimgíu s. m. (sil. bri ), art. ibrişimgíul; pl. ibrişimgíi, art. ibrişimgíii … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias