isteţime

isteţime
ISTEŢÍME, isteţimi, s.f. Agerime (de minte), iscusinţă, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteţie, isteciune, perspicacitate. – Isteţ + suf. -ime.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

ISTEŢÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligenţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

isteţíme s. f., g.-d. art. isteţímii; pl. isteţími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ISTEŢÍM//E isteţimei f. Calitatea de a fi isteţ; agerime a minţii. [G.-D. isteţimii] /isteţ + suf. isteţimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • perspicacitate — PERSPICACITÁTE s.f. Calitatea de a fi perspicace; agerime, ascuţime (de minte), isteţime, pătrundere. – Din fr. perspicacité. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98  PERSPICACITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. fler, (fig.) miros. (Are… …   Dicționar Român

  • spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… …   Dicționar Român

  • vioiciune — VIOICIÚNE, vioiciuni, s.f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneală, zburdălnicie, agerime în mişcări; însufleţire, animaţie. ♦ Neastâmpăr, strălucire, expresie vie; elan, avânt. 2. Capacitatea de a înţelege cu uşurinţă ceva, de a reacţiona… …   Dicționar Român

  • Lexique du roumain — Article principal : Roumain. Roumain Lexique Liste Swadesh Distribution géographique Histoire Variantes régionales Moldave Grammaire Les articles, le nom, l adjectif qualificatif et l adjectif numéral Le verbe Les pronoms et les adjectifs… …   Wikipédia en Français

  • apucătură — APUCĂTÚRĂ, apucături, s.f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr o singură apucătură. 2. fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. ătură. Trimis de cata, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  APUCĂTÚRĂ s. (mai ales la pl.) 1. v. comportare. 2 …   Dicționar Român

  • deşteptăciune — DEŞTEPTĂCIÚNE s.f. Însuşirea de a fi deştept (2); inteligenţă. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deştept. – Deştept + suf. ăciune. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEŞTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligenţă. 2. agerime, dibăcie,… …   Dicționar Român

  • glagore — GLAGÓRE s.f. invar. (pop.) Minte, pricepere. [var.: glagóle s.f. invar.] – Din sl. glagolŭ numele literei chirilice g . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GLAGÓRE s. v. judecată, minte, r …   Dicționar Român

  • hâtrie — HÂTRÍE f. pop. Caracter hâtru; isteţime; şiretenie; viclenie. /Din hâtru Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • inteligenţă — INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune. ♢ Inteligenţă artificială = capacitate a… …   Dicționar Român

  • iscusire — ISCUSÍRE s. v. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  iscusíre s. f., g. d. art. iscusírii… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”