glagore

glagore: GLAGÓRE s.f. invar. (pop.) Minte, pricepere. [var.: glagóle s.f. invar.] – Din sl. glagolŭ "numele literei chirilice g".

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GLAGÓRE s. v. judecată, minte, raţiune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

glagóre s. f. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GLAGÓRE f. : A (nu) avea glagore în cap a (nu) putea pătrunde cu mintea; a (nu) pricepe. [var. glagole] /<sl. glagolu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

glagóre s.f. – Inteligenţă, isteţime, capacitate intelectuală. – var. glagole, glagorie. sl. glagolŭ "cuvînt". Denumeşte de asemenea litera g, a patra a alfabetului sl. Semantismul din rom. nu este clar. DAR încearcă să-l explice pe baza sensului de "cuvînt"; trebuie plecat mai curînd de la sensul de "literă", generalizat ca în "litere" cu accepţia de "instrucţiune".

Trimis de blaurb, 25.10.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

glagole — GLAGÓLE s.f. invar. v. glagore. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
raţiune — RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias