isprăvnicie

isprăvnicie
ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s.f. 1. Funcţia de ispravnic. 2. Instituţie condusă de ispravnic; reşedinţa ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ISPRĂVNICÍE s. (ist.) (înv.) stărostie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ISPRĂVNICÍE s. v. administrare, administra-ţie, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ISPRĂVNICÍ//E isprăvniciei f. 1) Instituţie condusă de un ispravnic. 2) Local unde se află această instituţie. 3) Funcţie de ispravnic. 4) Durata de exercitare a acestei funcţii. /ispravnic + suf. isprăvnicieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • isprăvnicesc — ISPRĂVNICÉSC, EÁSCĂ, isprăvniceşti, adj. Care ţine de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  isprăvnicésc adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m.… …   Dicționar Român

  • administraţie — ADMINISTRÁŢIE, administraţii, s.f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secţie a unei instituţii însărcinată cu administrarea acelei instituţii. ♢ Administraţie de stat = a) formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a… …   Dicționar Român

  • isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… …   Dicționar Român

  • prefectură — PREFECTÚRĂ, prefecturi, s.f. 1. (În Roma antică) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a şi alege magistraţi. 2. Instituţie care constituie forul administrativ şi poliţienesc suprem dintr un judeţ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în …   Dicționar Român

  • stărostie — STĂROSTÍE, stărostii, s.f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (pop.) Peţire, peţit. – Staroste + suf. ie. Trimis de Valery, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  STĂROSTÍE s. v. isprăvnicie, peţire, peţit, pârcălăbie. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • tutelă — TUTÉLĂ, tutele, s.f. 1. Acţiunea de a tutela; instituţie legală având drept scop ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”