- prefectură
- PREFECTÚRĂ, prefecturi, s.f. 1. (În Roma antică) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a-şi alege magistraţi. 2. Instituţie care constituie forul administrativ şi poliţienesc suprem dintr-un judeţ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care îşi are sediul această instituţie. 3. Funcţia de prefect; timpul cât prefectul îşi exercită această funcţie. – Din lat. praefectura, fr. préfecture.Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX '98PREFECTÚRĂ s. (înv.) isprăvnicie. (Localul prefecturării.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREFECTÚR//Ă prefecturăi f. 1) (la romani) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a-şi alege magistraţii, condus de un prefect. 2) Instituţie de administrare a unui judeţ în frunte cu un prefect. 3) Funcţie de prefect. 4) Durata de exercitare a acestei funcţii. 5) Clădire unde se află această instituţie. /<lat. praefectura, fr. préfectureTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREFECTÚRĂ s.f. 1. (ist.; la romani) Oraş sau municipiu lipsit de dreptul de a-şi alege magistraţi, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) îşi exercită această funcţie. 2. (În trecut) Administraţia unui judeţ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituţie. [< lat. praefectura, fr. préfecture].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPREFECTÚRĂ s. f. 1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect (1). 2. funcţia, demnitatea de prefect. 3. instituţie care constituie forul administrativ şi politic sau conducerea poliţiei dintr-un judeţ (sau district). (< lat. praefectura, fr. préfecture)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.